Totul despre anxietate si tratament

Sănătate

Stările de anxietate sunt generate de stilul nostru de viaţă alert. Te aștepți ca din minut în minut să se întâmple ceva rău sau te simți brusc în nesiguranță?

anxietate3

Foto: healthy.kudika.ro

Te simți adesea neliniștită fără să ai un motiv anume? Ți se întâmplă să fii stresată ori de câte ori urmează un interviu pentru un job nou sau un examen la școală sau o discuție cu șeful?

Anxietatea este una dintre bolile societății moderne și este cauzată de stilul de viață alert, cu multe schimbări la care psihicul nostru nu reușește să se adapteze. Stările de anxietate le întâlnim la oameni din toate culturile și sunt reprezentate de o senzaţie de neliniște accentuată care se manifestă fizic prin accelerarea pulsului, încetinirea sau grăbirea procesului respirator, transpirație abundentă rece, mușchi încordați și spasme stomacale. Se instalează o stare de agitație, nu mai poți sta locului, îți vine să te ridici și să lași tot ceea ce faci, începi să te plimbi și ai senzația că trebuie să părăsești cât mai curând locul în care te afli.

Ce sunt stările de anxietate?

Tulburările de anxietate sunt problemele de sănătate mentală cel mai frecvent întâlnite la nivel global. Studiile realizate atât pe adolescenți, cât pe adulți arată că prevalența tulburărilor de anxietate de-a lungul vieții este de aproximativ 30%.

Evoluția tulburărilor de anxietate este cronică, iar în lipsa unui tratament corespunzător persoanele suferă probleme majore pe termen lung, precum: risc crescut pentru boli somatice și comorbiditate ridicată cu alte probleme de sănătate mentală (ex. depresie, abuz de alcool sau alte substanțe), rată crescută de dizabilitate, eșec academic, șomaj sau performanță scăzută la locul de muncă.

Diferența între anxietatea normală și anxietatea clinică

anxietate

Foto: elytis-hospital.ro

Anxietatea în sine nu reprezintă o boală. Toate mamiferele, inclusiv omul, experimentează în decursul vieții stările de anxietate provocate de anumiți factori externi. Trebuie făcută distincția între anxietatea normală (de exemplu starea de neliniște din timpul unui cutremur, sau atunci când călătorim cu avionul și sunt turbulențe) și anxietatea clinică, aceasta din urmă neavând o cauză reală ci doar o presupunere nefondată care se formează în mintea individului afectat. Anxietatea clinică poate să îmbrace mai multe forme:

  • Tulburarea de panică este caracterizată de atacuri de panică recurente și o evitare crescută a situațiilor care pot declanșa aceste atacuri. În timpul unui atac de panică persoanele au impresia că au un atac de cord, înnebunesc sau se sufocă, fără a putea identifica un motiv anume. Simptomele atacului de panică sunt: palpitaţii, durere în piept, transpiraţii, tremor, senzaţii de sufocare, teamă de moarte, teamă de pierderea controlului, senzaţii de irealitate și altele.
  • Fobia socială este caracterizată de o teamă puternică de a fi judecat de către ceilalţi sau frica de a fi pus într-o situaţie jenantă. Situațiile sociale sunt evitate de multe ori sau sunt îndurate cu multă dificultate deoarece persoana se simte copleșită de îngrijorări și simptome fizice precum: palpitaţii, transpiraţie, respirație accelerată, tremorul vocii, înroşirea feţei.
  • Fobia specifică este caracterizată de o reacţie de frică intensă faţă de un anumit obiect (ex. ace, cuțite), animal (ex. câini, păianjeni) sau situaţie (ex. înălțimi, a fi într-un lift etc.). Din cauza acestei temeri exagerate, persoana simte nevoia să evite complet aceste situații sau le îndură cu multă dificultate atunci când este obligată să se confrunte cu ele.
  • Nevroza obsesiv – compulsivă este caracterizată de apariția persistentă a unor gânduri sau imagini nedorite pe care persoana are mare dificultate de a le scoate din minte și care îi produc stări intense de frică sau vinovăție (acestea sunt obsesiile – de exemplu, obsesia de a fi contaminat). Adesea, pentru a reduce emoțiile negative sau pentru a neutraliza obsesiile, persoana recurge la anumite comportamente, care sunt realizate într-un mod ritualizat, de un anumit număr de ori, în anumite locuri (acestea sunt compulsiile – de exemplu, spălarea excesivă a mâinilor sau a obiectelor din jur).
  • Anxietatea generalizată este caracterizată de îngrijorări excesive sau nerealiste care persistă pe o perioadă lungă de timp, iar persoana are mari dificultăți de a le controla.
  • La adulţi aceaste îngrijorări pot avea ca punct de plecare sănătatea, banii, cariera sau siguranța celorlalți. Pe lângă îngrijorările recurente, mai apar simptome fiziologice persistente, precum dureri musculare, insomnii, ameţeli şi stări de agitație, iritabilitate sau epuizare.
  • Tulburarea de stres posttraumatic se dezvoltă după trecerea printr-o experiență extremă (ex. un viol, un abuz fizic, moartea violentă a unei persoane dragi etc.) care a fost asociată cu stări de groază și neputință. În urma acestui eveniment persoana care a fost victimă sau martor continuă să prezinte trăiri intense de frică (ca și cum evenimentul ar continua în prezent), stări de agitație, coșmaruri, iritabilitate crescută, insomnii, amintiri intruzive precum și evitarea cronică a locurilor sau situațiilor care pot duce la reamintirea evenimentului traumatic.

Stările de anxietate: metode de tratament

Toate stările de anxietate descrise mai sus pot fi tratate eficient prin următoarele două forme de terapie, aplicate independent sau în combinație. Tratamentul medicamentos vizează modificarea activităţii unor neurotransmiţători dar pentru că medicamentele nu pot acţiona selectiv, efectul lor se răsfrânge asupra întregului sistem nervos ceea ce dă naştere la diferite efecte secundare, cum ar fi: stări de amețeală, lipsă de energie, greață, confuzie, dificultăți de concentrare, tulburări de vedere etc. Dacă sunt utilizate pe termen lung, aceste medicamente pot da naştere stării de toleranţă crescută, fiind necesară mărirea dozelor administrate, ceea ce conduce de obicei la o stare de dependenţă. Întreruperea bruscă a tratamentului poate conduce la apariţia stării de sevraj şi la reinstalarea stării de anxietate. Este recomandat ca tratamentul acestei boli să se facă sub atenta supraveghere a unui medic psihiatru.

Sursa: eva.ro

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmarește Gazeta de România pe Facebook.