La 28 de ani, CEO peste 40 de oameni și lider de piață în UK – Emi Gal

Interviu
Emi Gal - Brainient
Emi Gal are, la doar 28 ani, o experiență de câțiva ani buni la cârma unei companii cu renume deja în industria publicității online. Nu a reușit din prima încercare, după cum recunoaște chiar el. A abandonat la timp idei fără potențial și proiecte care nu dădeau rezultate, doar pentru gustul mai dulce al succesului cu Brainient, compania cu 40 de angajați împărțiți între București și Londra, lider al publicității video interactive în Marea Britanie, cu clienți precum Disney, EA Games, Warner Brothers, Canon and Coca Cola.

S-a mutat la Londra în 2009, dupa ce proiectul Brainient a câștigat Seedcamp, un program de accelerare al start-up-urilor al cărui premiu a fost o finanțare de 50.000 de euro. Pe lânga aceștia, Brainient a beneficiat pe parcurs și de încrederea unor investitori de calibru. „Purtam aceasta ștampilă, Seedcamp, când am venit la Londra, ceea ce m-a ajutat mult. Am intrat pe ușa din față”, spune Emi Gal.

Cu clienți în toată lumea, compania condusă de Emi are o creștere de 400% de la an la an, ceea ce i-a și adus un premiu, “The Santander Breakthrough 50”, drept una dintre cele mai captivante 50 de companii cu creștere rapidă din Marea Britanie.

Emi se consideră workaholic, în unele săptămâni lucrând mult peste “norma” de 40 de ore. Asta nu înseamnă că nu își are timpul calculat, știind ce procent dedică fiecărei categorii de activități zilnice.

Despre cum a fost primit în Londra, Emi Gal spune că nu a întâmpinat reacții negative de la cei cu care s-a întâlnit sau a început să facă afaceri și parteneriate. I s-a întâmplat însă în câteva rânduri să ia interviuri de angajare unor persoane care nu se vedeau lucrând pentru un CEO mai tânăr decât ei.

Cum se diferențiază angajații din Londra față de cei din București ? Emi spune că au o disciplină a muncii și se așteaptă să plece acasă imediat după ce li se termină programul, în timp ce românii se implică mai mult și nu sunt deranjați să stea peste program, dacă este spre binele companiei.

Cât ești de ocupat, ca CEO ? Câte ore petreci administrând compania ?

Cred că sunt “100 hours a week CEO”. Eu nu fac altceva decât să muncesc. Sunt work-a-holic. Modul în care îmi împart timpul este cam așa – petrec cam 40% din timp pe ceea ce noi numim HR – angajări, mă asigur că toată lumea în echipă se descurcă bine, petrec pe parteneriate strategice, parteneriate care sunt generatoare de venituri pentru companie, dar care nu țin doar de vânzări, ci sunt și strategice. Petrec cam 10% în investor relations, manageriind relația cu investitorii în Brainient și restul rezolvând probleme – 20% cam asta fac. Ca CEO, cele mai importante lucruri pe care le poți face sunt să te asiguri că ai oamenii potriviți, că ai îndeajuns de mulți bani în cont și să te asiguri că problemele pe care numai tu le poți rezolva sunt rezolvate. Și de restul, dacă ai echipă bună, se ocupă echipa.
Și necesită foarte mult efort, mai ales în punctul în care am ajuns noi. Foarte mulți oameni, foarte mulți clienți și în multe piețe. Avem clienți în șapte piețe diferite.

Cum vezi evoluând asta ? Vei reuși să delegi din activități pe pacurs ?

Acum suntem 40 de oameni. Simt că deja am delegat majoritatea funcțiilor din companie către echipa de management și lucrurile pe care le fac eu acum în firmă sunt lucruri pe care nu le poate face altcineva. Gen – deciziile de angajare, în continuare eu sunt cel care e la ultimul interviu și decide dacă angajăm o persoană sau nu, sau renunțăm la o persoană sau nu. Investitorii se așteaptă de la mine să-i țin la curent cu ce se întâmplă. Când există probleme serioase în companie, de orice natură, eu sunt cel care trebuie să le rezolve.

Pe termen lung, când vei trece ca președinte sau pe un rol non-executiv, intenționezi să angajezi un CEO din afara companiei, sau să promovezi pe cineva din interior ?

Asta nu cred că e o regulă generală. În cazul nostru, cred că aș promova pe cineva din companie, pentru că asta e cultura companiei. Ne place să creștem oameni și să “nurture”, cum zic englezii. O bună parte din echipa de la Brainient sunt oameni cu care lucrez de aproape 10 ani, de când am început primul business, drept urmare cred că fac ceva bine. Oamenilor le place să lucreze cu mine, pentru că în general proiectele pe care le încerc sunt destul de ambițioase. Și oamenilor le place să lucreze la proiecte care sunt altfel.

Brainient office

Biroul Brainient din Londra, în timpul unui interviu cu CNBC / Sursa foto: facebook.com/brainient

Cum a fost să angajezi britanici ? Cum au privit ei lucrurile?

Nu cred că am văzut o diferență majoră între a angaja britanici și a angaja în România. Pentru mine, diferența a fost că în toată activitatea mea în România am angajat doar ingineri și programatori – “geeks”. Care au anumite așteptări și cu care lucrezi într-un anumit fel. În UK am angajat în principal oameni de vânzări, oameni în zona comercial – care au alte așteptări și alt mod de lucru. Desigur, mi s-a întâmplat să angajez oameni care erau nemulțumiți că erau manageriați de cineva cu 10 ani mai tânăr decât ei. Dar asta s-a întâmplat și în România, și în Londra. Ce îmi place în România este că oamenii muncesc mult mai mult. În Londra, sunt mai mult pe mentalitatea “9 to 5 – ers”. Vin la 9, pleacă la 6. Au work ethic foarte corect, în ideea în care ei vin la ora 9 și la ora 6 rup ușa, dar își fac treaba în acest timp. Nu există acest… spirit de dedicare pe care îl găsești în România.

Ce părere ai despre talentul din România în zona de programare – inginerie informatică ?

Cred că există foarte mult talent în România. Talent de ingineri și programatori, însă din tot pool-ul acesta de talent, o mare parte este formată din oameni care sunt mediocrii. Și asta e un rezultat al sistemului educațional românesc. Ceea ce e trist, pentru că noi la Brainient vedem foarte mulți oameni până să angajăm unul. Pentru că majoritatea sunt OK, dar noi vrem oameni care sunt extraordinari. Și aceștia sunt puțini în România. Dar pool-ul de talent e atât de mare, încât chiar dacă angajezi numai A-listeri, în continuare ai de unde să alegi.
Pe lângă asta, în România nu găsești ceea ce noi la Brainient numim oameni de produs. Avem foarte mulți oameni care pot executa lucruri foarte bine, dar nu există oameni care să se gândească la ce anume trebuie executat și cum. Creativitate există, dar nu există educație de a învăța oamenii să observe probleme și să găsească soluții. În școala din România, nu ți se spune – uite o foaie de hârtie, fă ce vrei cu ea. Ți se spune – uite o foaie de hârtie cu linii pe ea, să nu desenezi în afara liniilor. Crescând cu ideea că nu ai voie să desenezi în afara cercului, nu te gândești cum poți aborda în mod diferit anumite lucruri pe care le observi. Ceea ce este foarte diferit față de ce întâmplă în Marea Britanie, unde se încurajează foarte mult creativitatea și gândirea “outside the box”.
Avantajul principal al României e că este în continuare mult mai ieftin să ai acolo o echipă de inginerie. E cam o treime din costul pe care l-ai avea în UK.

Echipa Brainient din București / sursa: Facebook.com/Brainient

Echipa Brainient din București / sursa: Facebook.com/Brainient

Și acestea crezi că sunt motivele pentru care poți număra pe degete start-up-urile românești de succes la nivel mondial ?

Cred că principalul motiv este că nu sunt oameni de produs, care să gândească în afara cercului. Sau există, dar foarte puțini. Eu vorbesc foarte mult cu programatori în România. Și vorbind foarte mult cu ei, îmi dau seama ce fel de oameni sunt. Și majoritatea sunt oameni cărora le place să li se spună ce trebuie să facă și ei să facă acea chestie foarte bine. A fi antreprenor înseamnă să nu-ți spună nimeni ce să faci și să ai tu un mod de a vedea ceva și apoi să încerci să ajungi la el cu o echipă.

În orice start-up, îți trebuie un om tehnic și un om care să aibă viziunea. Se mai întâmplă uneori ca această persoană să fie una singură. Dar în general, e vorba de mai mult de una. Eu am avut noroc la Brainient că l-am avut pe Andrei (Andrei Baragan – n.r.), care este CTO (chief technical officer – director tehnic – n.r.) și Co-fondator, care e un om foarte tehnic, dar are și cunoștințe comerciale, o înțelegere foarte bună a aspectelor comerciale.

Cum este să administrezi o creștere de 400% de la an la an a companiei tale ?

E mișto. Eu am pornit foarte multe proiecte – dintre care majoritatea au eșuat. Unele au mers OK, unele au eșuat. Brainient e în categoria a ceea ce ei numesc aici high growth (creștere rapidă – n.r.). Și în momentul în care experimentezi high growth start-up, îți dai seama că e foarte mișto. Desigur, e și foarte multă muncă, dar aș fi ipocrit să mă plâng că există foarte multă muncă pentru că noi creștem foarte rapid. E mișto, pentru că atunci când ești în categoria aceasta, de high growth, toți investitorii vor să vorbească cu tine, toți oamenii vor să lucreze pentru tine, toți clienții vor să facă parte din succesul tău. Drept urmare nu este “a walk in the park”, dar e foarte interesant să manageriezi creșterea. Și îmi place, are un set de provocări, față de atunci când încerci să supraviețuiești.. sau când încerci să găsești ceva pentru care oamenii să fie dispuși să plătească. Noi acum avem problema de cum creștem mai repede, de cum ne extindem mai mult către piețe internaționale mai repede. Nu cum facem ca să luăm bani de la clienți. Știm deja – clienții vor produsul, sunt dispuși să ne plătească și odată ce folosesc produsul sunt foarte mulțumiți. Prin urmare, singurul nostru challenge este acum să avem mai mulți clienți. Și e un challenge foarte interesant.

Scalabilitatea afacerii…

În tehnologie, clienții folosesc un produs. Le dai un produs în brațe, și dacă produsul e bun, îl vor folosi. Dacă nu e bun, nu îl vor folosi. Asta e frumusețea start-up-urilor în tehnologie – odată ce ai creat infrastructura, platforma și produsul, să crești afacerea înseamnă să adaugi mai mulți oameni de vânzări – în cazul nostru, cel puțin.

În ce stadiu sunteți cu extinderea în Europa, în afara Europei ?

Deocamdată nu ne grăbim – Europa ne dă destul de lucru. Și a te extinde în Europa necesită foarte mult timp și efort. Ne concentrăm pe piețele cele mai importante din Europa. Și astea sunt UK, Franța, Germania, unde fie am angajat oameni care vorbesc limba respectivă și sunt în Londra și care călătoresc des în locațiile respective, fie deschidem birouri în locațiile respective. Deocamdată avem oameni de vânzări în Londra – germani, francezi, care se duc în locațiile respective tot timpul, la întâlniri și semnează cu clienții. Focusul nostru în momentul de față este să “deținem” Europa.
Suntem lideri de piață în UK și vrem să fim lideri de piață în Franța, Germania și în celelalte piețe cheie din Europa. Și desigur, avem clienți în toată lumea. Avem clienți în SUA, în Australia, în Rusia, Turcia, Singapore, Noua Zeelandă, chiar și în Guatemala. Însă, ca focus, nu ne putem concentra pe mai mult de două piețe în același timp – ca și creștere. Drept urmare, Franța și Germania sunt următoarele pe listă.

Care e stadiul cu piața din SUA ?

Pentru noi nu a fost extraordinar până acum, pentru că avem un competitor foarte bine finanțat, care e lider de piață acolo. Și în loc să ne slăbim poziția de lider de piață în UK bătându-ne cu el în SUA, preferăm să ne întărim poziția de lider în Europa, poate și Asia și apoi să ne ducem către SUA – din nou.

Ai început să investeși în nume propriu, chiar și în start-upuri din SUA. O faci ca și consultant, sau s-a pus problema și de partea financiară ?

Amândouă. Partea de consultant mi se pare pentru “wannabees”. Cred că dacă cu adevărat crezi într-un start-up, vrei să ai un pic de “skin in the game”. Drept urmare, vrei să pui niște cash. Și am investit și personal, în două start-up-uri, dar am investit și prin Digital Catalyst Fund în câteva start-up-uri. Digital Catalyst Fund, pe care l-am lansat cu Cristi Burci acum doi ani. Și majoritatea investițiilor pe care le-am făcut au fost făcute prin Digital Catalyst, dar am făcut și 2 în nume personal.

Care au pornit ca urmare a unei gândiri intraprenoriale, din interiorul Brainient ?

Amândouă în care am investit sunt ale unor oameni care au plecat de la Brainient pentru a-și începe propriul start-up. Ceea ce mie mi se pare extraordinar. Sabina, care a fost head of marketing la Brainient – a venit într-o zi la mine și mi-a zis – sunt atât de inspirată încât vreau să-mi creez propriul start-up. Avantajul meu era că aveam posibilitatea să investesc cash. Am zis OK, o să fiu primul angel investor în start-up-ul tău. Ceea ce e foarte mișto, că începem deja să contribuim la ecosistem pentru că oamenii au învățat lucrul la Brainient și apoi merg să-și creeze propriile business-uri.

Cum a reacționat ?

A fost foarte încântată, nu s-a așteptat. Ea se aștepta să-i zic – îmi pare rău că pleci, succes cu business-ul. Și i-am zis, îmi pare rău că pleci, succes cu business-ul și apropo.. nu vrei să   fac și o investiție în viitorul start-up ? Și “juriul încă nu a decis” dacă proiectele vor fi de succes, dar mie îmi place foarte mult la ce lucrează oamenii aceștia și vreau să-i ajut. Și chiar dacă nu vor avea succes, măcar știu că am putut încuraja curajul lor de a începe propriul business. Deoarece nu e ușor să începi propriul business.

Cum ai fost primit la început aici, în Marea Britanie ?

Nu am avut niciodată o problemă, nu am simțit că am fost tratat diferit pentru că sunt român. Am și intrat în comunitate pe ușa principală, cum ar fi, prin faptul că am câștig at Seedcamp în 2009, am avut acces destul de facil la toți oamenii importanți din industrie. Și pentru că am primit această ștampilă de la Seedcamp, nu am avut niciun fel de problemă prin faptul că am fost român, nu mi s-a întâmplat niciodată.
Au mai existat cazuri, când am simțit că oameni pe care i-am angajat erau deranjați de faptul că eram mult mai tânăr și emigrant, dar nu avea legătură cu România, avea legătură cu faptul că britanii sunt totuși foarte naționaliști. Se așteaptă ca șeful lor să fie mai bătrân decât ei, să fie englez… Dar nu, cu privire la ecosistem și investitori și oameni în general, nu a fost și nu este cazul.

Ai mai bine de patru ani aici – pe seama a ce pui curentul anti-emigranție care vine din unele părți ale societății britanice?

Sincer să fiu, lupa prin care privesc eu e una foarte diferită de normă. Eu sunt în Londra în sectorul care crește cel mai repede și cu cei mai mulți bani, în afară de cel financiar. Drept urmare, toate lucrurile de care aud în presă, la mine nu s-au manifestat în niciun fel. Dacă ar fi să presupun, motivul pentru care majoritatea oamenilor din pătura socială din middle to lower class sau working class este că se tem că job-urile le vor fi luate de emigranți care sunt dispuși să muncească pentru mai puțin. Cred că asta este frica principală. Și apoi, ca în România, și în orice altă societate – working class este foarte influențată de media. Și dacă media le spune că nu este bine că vin românii în Anglia, ei nu își pun întrebarea “de ce ?” și o iau de bună – zic că nu e bine faptul că vin românii în Anglia. Și asta nu e o chestie britanică, e o chestie care se întâmplă oriunde în lume. Poate mai puțin în societățile foarte foarte dezvoltate și educate, cum ar fi Elveția, Suedia, Danemarca, Olanda – unde oamenii chiar gândesc, chiar dacă sunt în pătura socială de mai jos. Cred că aici – sau în România – majoritatea oamenilor nu gândesc și iau de bună ce li se spune.

Am văzut că te pregătești pentru un triatlon în 7 iunie. Spune-mi mai multe.

Un prieten, fost angajat, care a făcut un triatlon anul trecut. Eram la o discuție în ianuarie și mi-a zis că face un triatlon în iunie și m-a invitat și pe mine. Și gândidu-mă doar la a participa, mi se părea interesant, dar nu suficient de provocator. Și am decis să particip pentru a strânge bani pentru cercetarea în domeniul cancerului. Este o organizație în UK care se numeste leukaemialymphomaresearch.org.uk, care strâng bani pentru research și suport pentru pacienți bolnavi de leucemie. Motivul pentru care am ales asta este pentru că majoritatea cazurilor de cancer la copii sunt cazuri de leucemie – ceea ce mi se pare destul de trist. Am strâns câteva sute de lire, care se vor duce către organizația aceasta.

1 Comment

  1. Suntem un grup de intelectuali : medici , chimist , informatician , …

    Este normal sa nu ma credeti ! , dar noi am avut si avem ca pacienti numai oameni care si-au pierdut orice speranta in Medicina Traditionala si , eventual , au terminat si ….. finantele , dar pentru informarea dvs. cititi despre faptul ca Dr. Warburg , un neamt destept , a luat premiul NOBEL in 1937 cu cercetarile sale privind faptul ca celulele canceroase mor daca sunt alimentate , intr-un anumit flux , cu OXIGEN , iar altele nu se mai dezvolta .

    De atunci “lumea stiintifica a chimistilor si medicilor ” incearca sa inventeze diverse pastile …. pentru a oxigena celulele organismului .

    Poate ca n-au reusit sau poate au reusit dar le-a fost cumparata inventia si “pastrata” pentru a nu periclita interesele financiare ale ……. , cum si noi avem propuneri de cumparare a ideii si procedurilor …. si nu stim ce sa facem !.

    Daca ati urmarit in “presa” tot asa , din informatii publicate un student a reusit sa “fabrice” teoretic o bomba atomica si a fost ofertat de „americani” ! Si dr. Cozac , care este roman , prin observatiile proprii si cu medicamentele existente in farmacii a reusit sa vindece psoriazisul si a fost ofertat de „americani” !

    Eu va pot indica , daca va intereseaza , si telefoanele unor pacienti , care accepta sa discute , si care s-au vindecat de cancer , cardiomiopatie dilatativa , rinichi , … !

    Noi am plecat de la ideea dr. Warburg in observatiile noastre .

    Daca va intereseaza sa verificati cit de eficace este tratamentul va ramane dvs. obligatia de a supraveghea direct un pacient , ales de dvs., pentru a vedea in mod direct cit de repede se vindeca pacientul daca respecta conditiile si modul de administrare !

    Ca avantaje organizatorice sunt acelea ca bolnavul nu necesita spitalizare iar pretul meu este foarte mic in raport cu efectele extraordinare si anume de numai 8€ / Litru . Va dati seama ce avantaje comerciale si de sanatate ar putea obtine un Om de Afaceri sau un Guvern al unei ţări pentru poporul respectiv daca va dezvolta afacerea la nivel national sau chiar mondial . Costul tratamentului medicamentos, pentru un bolnav de cancer , in tara mea ( România) este de aprox. 40.000€ anual, iar cu această soluţie apoasa cu coenzime costul tratamentului se reduce la maxim 5000€ pentru o cură completă , iar ameliorarea este totală , pacientul va putea avea în continuare un regim de viaţă normală în care va trebui sa încerce sa elimine cauzele care au provocat bolile sale. La nivel mondial nu exista nimeni , oficial , care sa prepare astfel de soluţie apoasă , cu astfel de efecte .

    Pot fi contactat de dvs. prin email / tel. mobil sau de catre Ambasada dvs. la Bucuresti .

    O intilnire directa , la care sa participe si un translator al vostru , cred ca ar fi cel mai bine .

    Nu stiu prea bine limba engleza , ceea ce stiu am invatat singur , fara profesor … !

    Sa ma scuzati daca v-am deranjat !

    Have a good day !

    Inf. Râcă Ioan

    tel. 0723770178

    For further information please call +40723770178 email to ffamrocoo@yahoo.com

    ( or at office dspj.gorj@intergorj.ro )

Comments are now closed for this post.

Lost Password

nike tn pas cher nike tn pas cher nike tn pas cher nike tn pas cher nike tn pas cher outlet hogan outlet hogan outlet hogan outlet hogan outlet hogan outlet hogan sac longchamp pas cher sac longchamp pas cher sac longchamp pas cher outlet woolrich outlet woolrich outlet woolrich outlet woolrich outlet woolrich outlet peuterey outlet peuterey outlet peuterey outlet peuterey woolrich outlet woolrich outlet woolrich outlet woolrich outlet