Mesajul unei românce din Marea Britanie:”Nu vom mai fi niciodată acasă”

Actualitate

Promisiunile autorităților pentru românii plecați peste hotare nu par să fi convins pe toată lumea – dovadă mesajul emoționat trimis Stirilor ProTV de o româncă plecată în Marea Britanie.

26532954346_e7d8efe2dc_b

Numele meu e Elena si sunt in UK de cativa ani. Va fi un email lung, imi cer scuze persoanei care il va citi.

Am ajuns aici dupa ce sotul meu s-a saturat sa ma vada plangand dimineata cand trebuia sa merg la serviciu. Ma incapatanasem sa accept un job intr-o companie din orasul meu in speranta ca, dupa 3 ani de facultate, doi de master si o jumatate de an de cautari, sa putem, in sfarsit sa ne linistim si sa incepem familia mult dorita. Dar, nu a fost sa fie. Lucram peste 60 de ore pe saptamana, slabeam vazand cu ochii, noaptea aveam cosmaruri din cauza stresului(asta daca dormeam), si toate astea pentru 1200 lei pe luna.

Intr-o zi sotul a zis STOP! NU te mai duci nicaieri. Stai acasa si te refaci dupa care mai vedem… cateva saptamani mai tarziu am plecat in Anglia.

Nu pot sa spun ce a fost in sufletul meu cand a decolat avionul. Gandul ca nu pot sta acasa langa ai mei, gandul ca dupa atatia ani de studiu am esuat, gandul ca o sa trebuiasca sa o iau de la zero…as fi preferat sa nu mai fiu… Cine e parinte stie si ce au simtit ai mei – copilul lor pleca la 2.000 de km.

Timpul a trecut…merg acasa o data pe an. De fiecare data ii gasesc mai batrani si mai bolnavi… Si de fiecare data am nevoie de zile intregi si sute de tigari sa ma pot opri din plans dupa despartire. Nu pot sa concep ca intr-o zi telefonul va suna si nu vor fi tata si mama la telefon sa ma intrebe daca am mancat, ci doar o voce sa imi spuna ca nu mai sunt.

Zilele trecute eram in autobuz si in fata mea era o familie care mergea la circ la fel cum si eu mergeam cu ai mei acum 20 de ani. Tata isi luase liber de la fabrica in care lucra special ca sa vedem elefantul. La fel ca si mine, copila il sorbea din priviri pe tata. Mama ii sorbea din priviri pe amandoi. Din nou sufletul meu a mai incasat un pumn. Erau fericiti asa cum noi eram candva.

Si acum sa revin la scopul acestui email.

Da… am plecat… suntem dezradacinati… nu vom mai fi niciodata acasa. Acasa. Si la fel nu o sa trecem niciodata peste motivul din cauza caruia sufletele noastre se scalda in propria cenusa. Este usor sa zici ca vrei sa atragi romanii inapoi, mai greu e sa le poti lipi rupturile din inima. Usor sa promiti sume de bani ajutor pentru deschiderea unei afaceri, mai greu e sa ii faci sa mai aiba incredere in tara copilariei lor dupa ce i-a tratat ca pe un nimic. Usor sa vorbesti de parinti nepasatori, de copii ignoranti, de tineri gen “Specialul din Maramures”, cand totul e tratat superficial. “Vin aia in august cu figurile lor”.

Citiți mai mult pe stirileprotv.ro

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmarește Gazeta de România pe Facebook.