O arhitectă româncă, masterandă bursieră la Oxford, modernizează patrimoniul universității la care studiază

Comunitate

Irina Moţ, o tânără de 28 de ani, este arhitect şi masterand bursier la prestigioasa universitate britanică Oxford. A făcut şcoala generală în oraşul Balș, județul Olt, a urmat studiile liceale la Colegiul Naţional “Fraţii Buzeşti” din Craiova, iar ulterior a devenit studentă la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism din Bucureşti.

irina-mot-1-640x300

Foto: viitorulromaniei.ro

În perioada studenţiei a făcut parte dintr-un grup de voluntari care a creat şi coordonat un proiect unic la acea vreme, proiectarea şi construirea primei case solare din România. Pentru Irina a fost o experienţă definitorie în cariera ei de arhitect, care a ajutat-o să-şi vadă visul de-o viaţă împlinit, acela de a studia la Oxford. Însă nu i-a fost deloc uşor să ajungă la celebra universitate britanică, date fiind taxele exorbitante. Dar asta n-a descurajat-o să se gândească că poate obţine singura bursă integrală oferită de universitate pentru acest master. Şi a reuşit, impresionându-i pe evaluatori cu parcursul său profesional şi academic.

Însă faptul că a primit privilegiul de a nu-şi plăti studiile masterale nu a fost suficient pentru ca tânăra arhitectă să ducă o viaţă tihnită în Oxford. Cum nu a vrut să apeleze la părinţi, a fost nevoită să se angajeze pentru a-şi câștiga existenţa. Iar ambiţia ei a propulsat-o pe un post intangibil la prima vedere, acela de arhitect chiar la universitatea la care studiază. În prezent, Irina se ocupă de întreţinerea şi modernizarea clădirilor de patrimoniu care aparţin Universităţii Oxford.

Vă invităm să faceţi cunoştinţă cu Irina Moţ, o fată caldă şi jovială, exagerat de modestă pentru nenumăratele sale calităţi, din ai cărei ochi se oglindeşte o bunătate suavă. Ea este tiparul perfect pentru omul care, vorba cântecului, a plecat cândva de jos, dintr-un oraş uitat de lume şi a ajuns departe doar prin propriile forţe.

irina-mot9

Foto: viitorulromaniei.ro

Povestea Irinei începe într-un mic oraşel de provincie din judeţul Olt. Provenită dintr-o familie modestă, cu trei fete, Irina a descoperit în gimnaziu pasiunea pentru ştiinţele exacte, îndrumată de doi profesori cu har, cum îi place ei să-i numească. Cei doi dascăli i-au insuflat dragostea pentru fizică şi matematică, două ştiinţe care aveau să-i definească viitorul.

“În gimnaziu am participat la olimpiade naţionale de fizică şi matematică. Am avut noroc de profesori care m-au îndrumat şi m-au făcut să îndrăgesc aceste două materii. Sunt anumite persoane care prin simpla lor prezenţă îţi cresc motivaţia şi interesul faţă de materia pe care o predau. Aşa s-a întâmplat pentru mine cu matematica şi fizica”, spune Irina.

În acelaşi timp, influenţată de sora mai mare, studentă pe atunci la Liceul de Artă “Marin Sorescu” din Craiova, actualmente artist în Londra, în sufletul Irinei a încolţit deopotrivă pasiunea pentru artă. Părinţii ei au sesizat aplecarea fiicei lor către ştiinţele exacte şi au decis să facă tot ce le stă în putinţă pentru a-i asigura Irinei viitorul. “Ai mei au mers la Craiova să se intereseze care este oferta educaţională a liceelor şi au ajuns la concluzia că secţia de matematică-informatică, bilingv engleză, de la Colegiul “Fraţii Buzeşti” era cea mai potrivită. S-au întors acasă şi m-au întrebat dacă m-ar interesa să merg la liceu, la Craiova. Am acceptat imediat, am susţinut un examen de engleză şi am intrat prima. La început mi-a fost destul de greu, pentru că toţi prietenii mei rămaseseră acasă. Stăteam în gazdă, iar părinţii erau încontinuu îngrijoraţi. Pe de altă parte, am întâlnit oameni extraordinari şi încet- încet am reuşit să transform acea situaţie destul de încordată de la început într-una confortabilă pentru mine”, îşi aminteşte Irina.

După liceu tânără a încercat să combine într-o manieră cât mai eficientă matematica, fizica şi arta, iar toate aceste discipline, combinate, au împins-o către arhitectură. Examenul de admitere l-a susţinut în două centre universitare mari, Bucureşti şi Timişoara. A fost admisă la ambele facultăţi de profil, dar a ales Bucureştiul în cele din urmă, unde avea să urmeze şase ani intenşi de studii pentru a deveni arhitect.

Şef de şantier la 25 de ani

La începutul anului cinci, Irina a ales să devină voluntar şi astfel a intrat în proiectul denumit “Prispa”, al cărui scop era construirea de la zero a unei case alimentată 100% cu energie produsă de panouri fotovoltaice. S-a dedicat în totalitate acestui proiect în care a crezut cu toată puterea ei. A alocat timp şi energie pentru a-l finaliza, alături de alţi arhitecţi sau ingineri, cu toţii voluntari. Iar această alegere a fost extrem de oportună şi inspirată, deoarece avea să devină o piatră de temelie a carierei profesionale a Irinei.

“Prispa a constat în proiectarea, construirea şi testarea unei case solare în România, cu care ne-am înscris la un concurs internaţional de profil. Apoi am demontat şi mutat în Madrid această casă, unde se desfăşura concursul propriu-zis. Acolo am avut zece probe, iar unele le-am câştigat cu proiectul nostru. La un moment dat, am rămas fără bani şi am fost nevoiţi să vindem casa respectivă unui cetăţean din Bacău, care o deţine şi azi. A fost cel mai interesat program la care aş fi putut participa ca student.”

irina-mot7

Foto: viitorulromaniei.ro

Citiți mai mult pe viitorulromaniei.ro.

Dacă ți-a plăcut acest articlo, urmărește Gazeta de România pe Facebook.