Olivia Stan, pictor de interioare

Interviu

Pentru orice artist, timpul rămâne o mare avere. Timpul este atelierul său de creaţie. Când un artist manifestă atâta grijă pentru fiecare ceas de muncă, putem fi siguri că acesta cugetă mult şi orientat la rostul artei ce l-a ales.
Pe Olivia Stan o găseşti mai tot timpul ocupată cu pictura. Creativă, mereu vesela şi plină de optimism, tânăra artistă şi-a ales un mod inedit pentru a se desfăşura. Pictează pereţi – a înveselit astfel camerele multor copii, dar şi pereţii unor cafenele, pub-uri, grădiniţe etc. Din mâinile sale ies adevărate opere de artă, iar pasiunea sa pentru pictura a devenit o afacere profitabilă.

Talentul spune că l-a moştenit de la bunica sa. Olivia are acum 26 de ani. Este originară din Rădăuţi, judeţul Suceava. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, specializarea Conservare-Restaurare Arta Sacră. Trei ani i-a fost rânduit, mai apoi să lucreze la restaurarea picturii murale de la Biserica Mănăstirii Suceviţa.

Spune că s-a apropiat de pictură bisericească din rânduiala şi dragostea lui Dumnezeu. Dar drumul foarte hotărât spre pictura l-a făcut pentru a acoperii golul imens pricinuit de pierderea mamei sale. “M-a ajutat să trec peste această suferinţă, credinţa nestrămutată în Dumnezeu. Au fost ani în care m-am cufundat tare în iconografie. Totul sub ascultarea Părintelui meu Duhovnicesc de la Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi. Ca să ajungi să pictezi icoane trebuie să ai multe, multe încercări şi multe nemulţumiri. În faţa unei icoane simţi o sfială, simţi că te cureţi de gândurile care, câteodată, sunt rătăcitoare. Perioada în care pictezi icoane trebuie, de asemenea să fie una plină de curăţie sufletească, dar şi trupească. Să nu faci desfrâu, să nu te cerţi cu nimeni, să fii împăcat cu tine însuţi, şi foarte important să fii spovedit, şi de preferinţă împărtăşit, şi să faci multă rugăciune în timpul cât pictezi. Dar şi sentimentul este pe măsură. Nu de puţine ori uitam să mai mănânc şi să beau apă chiar şi câte o jumătate de zi, atât cât lucram la icoana. Iar când icoana era gata se trecea la sfinţirea acesteia.”

Talentul său pentru pictură a devenit pentru Olivia o afacere profitabilă pe tărâmul britanic. A ales Londra ca loc al activităţii sale pentru că, spune ea: “Călătorind mereu cu lucrările mele, mi-a fost dat să văd diferite popoare, şi modul lor de viaţă, dar o viaţă mai frumoasă ca în Londra nu am găsit.Aşa că la anul intenţionez să încep aici o afacere în domeniul designului interior. Până atunci lucrez ca liber profesionist. Deja am mulţi clienţi şi sunt solicitată să călătoresc peste tot în lume. Anul acesta spre exemplu, este unul foarte încărcat pentru mine – Franţa, Finlanda, Elveţia, Grecia, Africa de Sud, Croaţia, şi în final Tailanda.”

Despre motivele plecării din România, Olivia mi-a mărturisit că “răutatea oamenilor” a determinat-o să facă acest pas decisiv. “Spre deosebire de Marea Britanie, unde oameni sunt educaţi, cu bun simţ, şi ştiu să îţi aprecieze munca, în ţară acest lucru lipseşte cu desăvârşire. Aceasta a fost unul din motivele pentru care am plecat din România – răutatea oamenilor, felul cum eşti tratat. Îmi iubesc ţara pentru că este locul formării mele, dar mă întristează răutatea oamenilor. Cred totuşi că sistemul este cel care i-a înrăit.”

Ovidiu Lapusneanu

1 Comment

  1. Respect pentru ceea ce faci si felicitari!

Comments are now closed for this post.