Scriitoarea britanică care s-a mutat la poalele Carpaților: „Într-un fel, m-am întors acasă, dar în România”

Comunitate

Lumea pașnică a satului românesc este o atracție nemaipomenită pentru străini, în special pentru britanici.

arabella-640x300

Foto: viitorulromaniei.ro

De altfel, Prințul Charles a popularizat foarte mult frumusețea rurală din Transilvania, care a devenit, în ultimii ani, o destinație tot mai populară printre aceștia. Dar sunt expați care au vizitat România dinainte ca prezența prințului Charles să declanșeze o mediatizare puternică a țării.

Recent, am avut plăcerea să o cunoaștem pe scriitoarea Arabella McIntyre-Brown, stabilită de mai bine de cinci ani în România, în satul Măgura, în Munții Piatra Craiului. Arabella este un personaj excentric, ar spune vecinii săi, și o continuă sursă de fascinație pentru ei. În primul rând, este britanică, în al doilea rând, s-a mutat într-un sat din România, în al treilea rând, este o femeie trecută de prima tinerețe care nu este măritată și nu are copii. Când a venit la ei în sat, vecinii erau nedumeriți de toate acestea, a povestit Arabella, vizibil amuzată de situație. În afară de priveliștea frumoasă, de natură și de atmosfera care îi aduce aminte de copilărie, Arabellei îi place foarte mult comunitatea din sat, a povestit ea într-un interviu acordat Viitorului României, cu ocazia unei vizite la București.

Arabella predă „creative writing” (scriere creativă – n.m.) pentru elevii de la câteva licee de top din Capitală, dar și pentru adulții interesați, și are prieteni expați aici pe care îi mai vizitează, dar spune că nu va mai putea locui niciodată la oraș, preferând liniștea satului. Lucrul acesta se datorează faptului că a avut o copilărie la țară, în Marea Britanie.

“Am simțit că am revenit acasă”

„În satul în care am crescut, oamenii se asemănau foarte mult cu oamenii de aici (Măgura –n.m.). De asemenea, plantele, animalele… aici regăsesc toate lucrurile acelea, ba chiar mai mult, fiindcă fauna și flora sunt și mai bogate. Din prima zi în care am venit la Măgura am simțit că am revenit acasă”, ne-a povestit ea.

De asemenea, scriitoarea este încântată de atmosfera din comunitate și spune că noțiunea de „vecin” este cu totul alta la sat decât la oraș.

„Am locuit în Londra și în Liverpool și niciodată nu am știut cine sunt vecinii mei, poate unul-doi, dar nu interacționam cu ei. Aici, când am venit, vecinii și-au arătat imediat interesul, au venit la mine în vizită, mi-au adus lucruri gătite de ei, mi-au spus că oricând am nevoie de ceva, pot conta pe ei, că suntem vecini”, spune scriitoarea. Acum, înțelege destul de bine limba română și pronunță cu un accent aproape perfect, însă nu vorbește fluent.

arabella-1

Foto: viitorulromaniei.ro

Arabella a lucrat ca garderobul lui Ingrid Bergman

„Cum a fost copilăria dvs? De ce vă amintește Măgura de acei ani?”

„Când eram mică, locuiam cu familia într-o casă mare și eram lăsată să alerg, să fiu liberă. Alergam de nebună prin livezi și păduri, făceam năzdrăvănii, asta  când nu mă duceam la școală. Așa a fost viața mea la început. Părinții nu știau pe unde sunt”, a povestit Arabella.

Viața ei s-a schimbat, însă, când avea doar 10 ani. Compania la care lucra tatăl ei a dat faliment, iar familia a pierdut totul atunci, inclusiv casa în care locuiau, iar tatăl a părăsit-o pe mama ei și pe copii.

Citiți mai mult pe viitorulromaniei.ro.

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmarește Gazeta de România pe Facebook.