Viața imigranților în UK după referendum

Comunitate

Decizia britanicilor de a ieși din UE a făcut ca viața unora dintre imigranți să se schimbe drastic. Un val de ură s-a făcut imediat resimțit și actele de violență având ca țintă imigranții, mai ales cei veniți din estul Europei, s-au întețit.

oxford_street_december_2006

De la pravalii ale imigrantilor atacate cu oua si pana la oameni batuti pana la moarte doar din cauza originilor lor – astfel de acte au inceput sa fie la ordinea zilei in UK.

The Guardian a stat de vorba cu mai multi imigranti, pentru a afla cum e viata lor dupa ce britanicii au votat la referendum sa intoarca spatele UE.

Shannon, de 27 de ani, graphic designer din Londra, care are dubla cetatenie, canadiana si poloneza, s-a nascut in Polonia, dar a crescut in Canada. Multi nici nu stiu despre originile sale, asa ca adesea a fost martora la remarci deloc politicoase la adresa polonezilor, relateaza The Guardian citat de ziare.com.

Se fac glume despre polonezii care toti ar fi instalatori si care nu reusesc in ruptul capului sa vorbeasca engleza, mai spune Shannon, desi, potrivit acesteia, toti vorbesc perfect aceasta limba.

“Daca vreau sa stau pe termen lung in Marea Britanie? Sunt atatea intrebari fara raspuns, la care guvernul nu raspunde, si atata incertitudine. Poate e mai bine sa ma intreb: ‘Vreau sa raman intr-o tara care nu ma vrea?'”, declara Shannon.

Thomas, in varsta de 33 de ani, care lucreaza intr-un restaurant, e originar din Polonia.

Acesta povesteste ca in ziua de dupa referendum, unul dintre cei doi sefi ai sai a cerut scuze angajatilor pentru felul in care britanicii au votat. Celalalt, insa, l-a intrebat arogant si cumva vesel: “Si, ce mai faci aici?”.

Tee, de 22 de ani, consilier juridic in Londra, a ajuns in regat, din Rusia, cand avea sase ani. A stiut ce inseamna discriminarea legata de origini, spune el, inca din scoala. Daca inainte de referendum se putea numi patriot, afirma el, iubind cu adevarat Anglia, dupa votul britanicilor declara ca a realizat, in sfarsit, ca britanicii nu vor imigranti in tara si ca “rasismul si ura” promovate de Nigel Farage au castigat.

“Nu ma mai simt conectat cu Marea Britanie. Ma simt dezamagit”, spune tanarul. Totusi, in ciuda acestei realitati, afirma ca nu va parasi tara. “Arat si vorbesc ca un britanic, asa ca, din fericire, nu am avut parte de rasism. Am cetatenie britanica si incerc sa-mi fac o cariera aici. Nu vreau sa plec de aici”, mai spune el.

Alexandra, in varsta de 25 de ani, locuieste in Birmingham, dar a venit din Romania. Ce spune ea e ceea ce simt multi romani care traiesc in regat. “Ai avut vreodata un cosmar in care mergi la scoala si realizezi ca esti gol si toata lumea se holbeaza la tine? Asa ma simt acum.

Nu m-am schimbat, nu am facut nimic diferit, cu toate acestea simt mereu ca sunt urmarita, ca si cum cineva asteapta sa fac o miscare gresita, pentru ca apoi sa zica: ‘Asta e, afara!'”, spune tanara.

“Se pare ca acest referendum este folosit pentru legitimarea rasismului”, mai spune Alexandra. “Deodata a devenit ok sa fii rasist, pentru ca peste jumatate din tara a votat plecarea. In comunitatea in care traiesc, peste 80% dintre oameni a votat asa.

Batrana simpatica de peste strada, macelarul prietenos pe care il vizitez in fiecare sambata, casiera cea zambitoare de la magazinul din colt – toti ma vor plecata? Asa se pare, pentru ca vecina nu-mi mai spune ‘buna dimineata’, macelarul este tot timpul ocupat in spatele magazinului cand apar eu, iar casiera cea zambitoare nu mai zambeste”, povesteste Alexandra.

“Nu m-au deranjat glumele cu ‘du-te acasa, in tara ta!’ de la inceput, dar auzind despre polonezii care sunt atacati in strada, despre magazinele romanilor vandalizate si discursul plin de ura din media – toate acestea imi amintesc constant cine sunt: un imigrant. Si mai devreme sau mai tarziu as putea fi atacata sau abuzata verbal si eu”, mai spune tanara.

“Simt ca britanicii au vrut sa schimbe ceva, dar fara sa realizeze complet consecintele”

“Simt ca britanicii au vrut sa schimbe ceva, dar fara sa realizeze complet consecintele”, declara si Tola, in varsta de 34 de ani, web designer in Essex si venita din estul Europei.

“Am venit aici pentru ca am simtit ca Marea Britanie mi-ar aprecia calitatile si pregatirea (…). Dupa referendum, am simtit ca am gresit. Oamenii de pe strada deodata par diferiti, nu mai exista niciun ‘buna’ prietenos rostit pe strada.

In orice caz, totul s-a intors la normal. Am vorbit cu vecinii mei, despre care stiu ca au votat ca Marea Britanie sa iasa din UE, si le-am spus ca inteleg. E pamantul lor si au facut asa cum au crezut ei mai bine. Pare sa le para un pic rau”, mai spune Tola.

“UK castiga din sederea mea aici – ar fi pierderea lor daca plec”

Mika, un medic de 50 de ani care locuieste in Midlands, dar vine tot din estul Europei, spune ca pacientii sai se simt stanjeniti de felul in care s-a votat si nu pot explica de ce au procedat asa. Potrivit acestuia, sistemul medical britanic este sustinut de multi medici veniti din Europa si ar avea mari probleme in lipsa acestora.

Personal, el nu s-a intalnit cu abuzul sau discriminarea, insa e drept ca multi il cred suedez. Nici cand ii corecteaza nu fac comentarii, “sunt politicosi”. “Locuiesc intr-un sat in care 90% dintre oameni au votat pentru iesirea din UE, insa, ca localnic, nu sunt vazut ca un strain, asa ca viata mea continua ca si pana acum”, mai spune el.

“Sunt aici de 12 ani si am aplicat pentru cetatenia britanica, in caz ca vor fi probleme pe viitor. Am un apartament in tara de origine si ma pot intoarce acolo fara probleme, unde as avea un job bun. UK castiga din sederea mea aici – ar fi pierderea lor daca plec”, mai spune medicul.

Albi, in varsta de 68 de ani, pensionar, dupa ce a muncit ca functionar, s-a nascut in fosta Cehoslovacie, aflandu-se in Marea Britanie de peste 30 de ani. “Inca mai am un usor accent, iar dupa Brexit sunt intrebat agresiv: ‘Cand vei parasi tara, sa te intorci acasa?’.

Ma tem pentru viitorul meu, chiar si la Londra (…). In mod clar, cetatenia mea britanica nu ma va proteja cand ma vor da cu capul de asfalt“, mai spune sexagenarul.

Ellei, de 30 de ani, arhitect la Londra, dar originara din Polonia, i s-a spus in fata, dupa referendum, ca nu se mai potriveste in peisaj, la birou. “Mi s-a spus in fata asta”, afirma Ella, casatorita cu un britanic si de 15 ani locuitoare a regatului. Acum si-a deschis propria afacere, dar planuieste sa se mute in Varsovia.

“M-am simtit mai binevenita cand abia sosisem aici, cand Polonia nici nu era in UE. Ma gandeam la Marea Britanie cu caldura si recunostinta, ca mi-a oferit o noua casa. Acum o vad ca pe o tara cu un numar imens de oameni ingusti la minte, bigoti (…).

In acelasi timp, acesti oameni agita steaguri si se bucura atunci cand Mo Farah, un imigrant pentru aceasta tara, castiga aurul. Isi bat joc de (imigrantii, n.red.) care cer beneficii de la stat, dar nu ii deranjeaza sa plateasca milioane pentru monarhie. (…) Brexitul nu a facut decat sa arate cat de putred e marul in realitate”, declara si Emily, venita tot din estul Europei, manager la Londra.

Nu toti imigrantii gandesc asa. Monika, in varsta de 33 de ani, din Glasgow, venita in Marea Britanie in urma cu 10 ani, sustine ca “scotienii sunt fantastici. Poate ca e un punct de vedere diferit aici comparativ cu restul Angliei. Marea majoritate a prietenilor mei a votat pentru ramanerea in UE.

Sa fiu sincera, de cele mai multe ori cand vorbesc cu cei care au votat pentru iesirea din UE, oamenii spun ca s-a intamplat asa pentru felul in care a fost gestionata criza refugiatilor, mai degraba decat din cauza imigrantilor”.

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmarește Gazeta de România pe Facebook.